duminică, 30 ianuarie 2011

Colivia

Draga M,


Scuza-mi stangacia cu care incerc sa scriu aceste cateva randuri. Totusi am speranta ca mesajul meu modest se va strecura in sufletul tau lasand o urma de speranta.Ma uitam zilele trecute la un film  pe care l-am mai vazut dar care imi face o deosebita placere sa-l revad. Filmul despre care am amintit , "Inchisoarea  ingerilor" vorbeste despre rabdare, perseverenta si speranta . Cele trei,intr-un dans nebun al timpului ,ajung sa reprezinte pentru individul inchis pe nedrept,  viata insasi.Un alt detinut,prietenul eroului nostru, spunea ca speranta in captivitate reprezinta o greseala de moarte.Cu toate acestea pentru nevinovatul inchis speranta era unicul bun pe care il mai detinea.In final, eroul a dobandit un alt bun : libertatea. De ce iti povestesc despre toate acestea? Pentru ca in urma cu cateva zile ,pentru prima data de cand te cunosc am simtit in vocea ta deznadejdea. Tu , draga mea prietena , un spirit liber si  bun , ai spus ca simti  cum viata se scurge pe langa tine. Nu stii tu oare ca esti singura Stapana? Nu stii ca ai Putere? Nu stii ca poti Alege? Da  stiu, imi vei spune ca nu este usor sa te rupi de trecut. Caile spre fericire nu sunt usoare si lipsite de obstacole, cred ca ne-am plictisi daca totul s-ar obtine mult prea usor. Asa ca draga mea poti alege sa accepti ca te-ai schimbat si ca prezentul nu este asa cum ti-ai propus, ori iti poti asuma riscul de a imbratisa necunoscutul,  in speranta ca viitorul iti va oferi ceea ce ti-ai dorit.Tine minte un lucru insa : trebuie sa fii fericita de alegerea facuta !
Astept cu sufletul la gura cateva randuri de la tine si sper ca am reusit sa fiu  langa tine.
Cu drag,
Prietena ta

Un comentariu:

  1. Draga mea prietena, iti scriu din colivia sufletului meu, unde cateodata greu patrund razele de soare. Cu toate acestea de undeva de Sus mai primesc cate o stea pe care mi-o atarn pe perete si-mi fac cerul meu in care ma pot inalta cand doresc. Asta e libertarea mea din colivie. Daca am putin noroc pot chiar sa ies, dar inca nu m-am hotarat sa deschis usita prea larg. Timpul imi va ajuta mana. De ceva vreme am gasit suflete care mi s-ar alatura in casuta mea modesta, ceea ce m-a luminat si mi-a mai dat zambete. Important e sa nu disperi, ma duc foarte jos, revin, circul pe spirala nebuna si zdruncinata a vietii, dar am stelute spre care mereu imi voi dori sa zbor, sa simt si sa respir aerul pur...pana atunci sa ne dea Dumnezeu zile mai bune! Cu drag, R

    RăspundețiȘtergere